Gândul e perversiune. Pentru că e produsul zilei de ieri
Joi, 18 aprilie 2013, 19.00
ARTIST TALK
Dan Raul Pintea 

 

În strânsă legatură cu tradiția, gândurile se mulează pe cultură. Rezultatul este o minte cu imagistică inoculată, ce-și formează viziunea asupra lumii printr-o percepție coruptă. Așa ajungi să judeci. Eu unul mă confrunt periodic cu astfel de prejudecăți când în locurile publice aud frecvent “Uite-l pe Iisus” sau ” Faceți loc lui Iisus să treacă”. Și asta doar pentru că am barbă. Ba chiar o dată era să iau bătaie în plină zi, când niște tipi m-au abordat cu un disprețuitor: “băi tu nu ai lamă să te bărbierești?” – și n-aș fi scăpat dacă n-aveam inspirația să zic ca sunt preot. Dar chiar așa? Ei nu știu că mai sunt și filozofi, scriitori, artiști, hipsteri cu barbă? Încă de când ne naștem societatea ne inoculează imagini perimate, energii impersonale pe baza cărora ne construim universul ce are să vină. Deliberat sau nu, noi ni le însușim. Nu avem cum să ne opunem influenței gândului. Pentru că el este energie, iar noi apă. Și cea mai bună metodă de disimulare a gândului este adăpostirea într-o gazdă, o specie purtătoare de apă.

În consecință gândurile noastre întotdeauna vor fi atrase de situațiile care ne oferă echivalentul imaginii inoculate în mințile noastre. Poate și de aceea m-am (re)găsit deseori în postura în care să relaționez cu diverse texte prezente în imaginile motivaționale postate pe Facebook. N-am putut să nu observ similitudinea pozelor postate dinăuntrul conștiinței colective, așa că am început să le colectez. Așa am observat că vedem ce vrem noi să vedem, astfel încât mintea să îndeplinească gândul inoculat deja. Asta înseamnă că avem un destin în care suntem înscriși, din care ne survin gândurile. Iar singurul lucru ce ne rămâne nouă de făcut, e să le acceptăm. Nu să trăim energiile altora, disimulate în visele noastre, nici să devenim ceea nu suntem. Ne construim visele în funcție de ce învățăm, vedem sau auzim de la alții. Nu acceptăm că atunci când nu ne iese ceva e pentru că n-am făcut-o în viitor. Ne opunem la ce vine, ce ni se arată, pentru că percepem totul din perspectiva altora. Nu ne ascultăm gândurile și dăm curs rațiunii, întrebându-ne apoi de ce ne simțim nefericiți când nu luăm decizia cuvenită. Asta-i nefericirea: îndepărtarea noastră de viitorul deja întâmplat.

Dragostea poate fi doar atunci când gândul stă în loc, pentru că tot ce el construieşte se află în zgomotul timpului. El trebuie să fie static pentru ca dragostea să poată fi. Ea este întotdeauna acum, iar gândul nu. Gândul, fiind întotdeauna vechi, nu poate atinge niciodată dragostea, care e de fiecare dată nouă.

 

Dan Raul Pintea s-a născut la Sibiu în 1981. În 2004 a absolvit Facultatea de Arte Plastice, departamentul de Grafică al Universităţii de Arte şi Design, Cluj Napoca, unde și-a susținut şi masteratul în 2006. A lucrat un an în cadrul Universităţii ca şi tehnician serigraf, dar văzând că nu-şi poate dezvolta propriile proiecte s-a intors în Sibiu, pentru a-şi putea prioritiza gândurile. Devenind conştient de puterea lor, a devenit interesat să le exprime prin mijloace vizuale cât mai directe şi eficiente. Per ansamblu abordările sale artistice sunt mai degrabă atipice, dar în acelaşi timp reflectă situaţia inoculării în cultură şi societate. Începând cu 2007 a expus în galerii precum Ivan Gallery (RO), Galeria 26 (RO), Anca Poterasu Gallery (RO), Victoria Art Center (RO), Sala Dalles (RO), Trypthycon (GER), Visual Kontakt (GER), Program Gallery (POL). În prezent este reprezentat de Anca Potersau Gallery, alături de care – în 2011 a participat la Preview Art Fair din Berlin.

Dan Raul Pintea este participant în expoziția “Common Nostalgia”, curatoriată de Eugen Rădescu.

Imagine: printscreen din “Shiny Fay Of Sorrow” Volkova Sisters (music video)

 

April 7, 2013 | Filed under arhiva_evenimente.