Corpo Santo
Joi, 24 octombrie 2013, 19.00
Eveniment în cadrul expoziției “Afluența clasei muncitoare de la diferențiere la colectivism”
Andreea Pătru în dialog cu Eugen Rădescu 

Moda este o practică culturală cu propriile sale reguli și structuri, iar schemele teoretice care se bazează pe ideea de dominare și reprimare presupun, de cele mai multe ori, un sens în care dominanta exclude termenul reprimat, aducându-l aproape de invizibilitate – moda nu face excepție, pentru că și aici maniera evidentă prin care grupul marginal se opune acestei condamnări la invizibilitate pare să fie perseverența în a se face văzut/ a se remarca/ a ieși din tiparul mainstream.

Axioma la care se raportează practicile culturale occidentale în domeniul modei și al stilului vestimentar este chiar piatra de temelie a creștinismului: Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa. Omul este un produs al creatorului său întinat de imperfecțiunea păcatului originar. Hainele ascund, dar și exprimă – stilul se construiește. Adevărata misiune a modei este aceea de mijloc de expresie, de a te comunica pe tine însuți celorlalți în fața cărora te înfățișezi. Să fie influența creștinismului în modă o declarație publică a resorturilor religioase care ne conduc, sau o declarație publică de emancipare a credinciosului? Uneori influența religiei în modă se vede în castitatea elementelor de îmbrăcăminte, în portul de zi cu zi a unui modest lănțișor cu cruce, simplitatea cusăturilor și culorilor de un ascetism ce trimite la modestia monahală. Să fie modestia și umilința noile atribute ale influenței religioase în modă sau, cu exagerările de rigoare, blasfemie?

După folosirea siluetei moderniste, corpul femeiesc subțire și funcțional al anilor 20, eliberarea de corset și de toate podoabele feminine, are loc o reîntoarcere, ca refuz al modernității spre stilul eclectic, încărcat și ornamental. Dacă în anii ’50 și ’60 Balenciaga folosea mantia neagră călugărească, robele purpurii ale cardinalilor și austeritatea cămășilor purtate inclusiv de femei pentru a crea memorabile piese de haute-couture, în anii ’80 și ’90 copiii teribili ai modei începând cu Jean-Paul Gaultier deconstruiesc veșmintele religioase și elementele de iconografie pe podiumurile pentru mase. În 1989 Madonna lansează “Like a Prayer”, iar creștinismul devine așa cool încât și MTV îl aprobă.

Dialogul propus nu este o critică a diverselor culte, nici o critică de colecție, ci o examinare a unei influențe evidente într-o cultură care, practicantă sau nu, este profund religioasă. Simbolurile religioase nu sunt așa diferite de imaginile glossy folosite de publicitatea contemporană perfecționistă. Ambele reprezentări au fost create, folosind codurile estetice specifice limbajului căruia îi aparțin, pentru a ne convinge de pe piedestalul pe care au fost ridicate. Pentru că ne sunt superioare trebuie să încercăm să fim ca ele și să aspirăm prin estetică la această versiune mai bună a noastră.

 

Eugen Rădescu este politolog (specializat în relativism moral și etică politică), manager cultural, curator și teoretician. A scris pentru diferite reviste și ziare naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothig to show and i’m showing it!” și “Common Nostalgia” la Pavilion București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin. Este co-editorul PAVILION – journal for politics and culture și co-directorul Bucharest Biennale (împreună cu Răzvan Ion) și președinte al board-ului organizațional al PAVILION și BUCHAREST BIENNALE. Este membru al board-ului de selecție apexart New York, pentru programele apexart “Franchise” și “Unsolicited Proposal Program”. A ținut numeroase prelegeri și conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Universitatea de Arte, Cluj. În prezent lucrează la editarea volumului: “Relativism moral – două perspective”. Este doctorand în știinte politice la Universitatea Babeș-Bolyai. Este profesor asociat la Universitatea București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Locuiește și lucrează în București.

Andreea Pătru este manager cultural și specialist în comunicare și relații publice. În prezent este coordonator la PAVILION – centrul pentru artă și cultură contemporană și director executiv al Bucharest Biennale. A participat la ManyFest – Festival al Artelor Vizuale, Timișoara și a făcut parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional de Film NexT. Este masterandă în producție multimedia și audio-video și a publicat în diverse ziare și reviste. În 2011 a absolvit SNSPA cu lucrarea “Imagini cult în cinematografia lui Andrei Tarkovsky – o meditație crono/topogenetică”. A câștigat premiul CineMAiubit pentru critică de film și lucrează la proiectul “De la cubul alb la cutia neagră și viceversa. Imagine și iconografie în cinema și post-cinema”. Locuiește în București. 

Imagine: Still from Madonna, “Like a Prayer”, music video, 1989

September 17, 2013 | Filed under arhiva_evenimente.