Modelul occidentalizării fostului bloc sovietic – 100 minute ungare
Joi 16 ianuarie 2014, 19.00
PROIECȚIE în cadrul “100 MINUTE”

Curator: Gergő Horváth

Artiști: Miklós Erhardt, Zsolt Keserue, Gyula Július, Erika Baglyas, Gyula Pauer, János Sugár, Éva Emese Kiss

“Ungaria a cunoscut o creștere economică foarte rapidă după căderea comunismului, ulterior devenind la sfârșitul anilor ’90 statul model pentru multe din țările din Europa Centrală și de Sud-Est, având o ideologie deschisă și democratică. Trăind istoria comunistă ca o experiență acumulativă în loc de una nostalgică, a fost poate printre primele și singurele țări din fostul bloc sovietic unde a fost evidentă ruptura dintre istoria recentă și lumea contemporană.

“Ce mă îngrijorează cu adevărat este cum dreapta radicală, ce a fost acum 20 de ani domeniul dreptei radicale, setează, chiar dacă sunt o minoritate, ei [sic] setează agenda generală.”, afirmă Slavoj Žižek. După o alunecare netedă de la comunism la democrație, s-a putut observa o pendulare între politici de dreapta și de stânga, în ultima perioadă dreapta câștigând tot mai mare teren. Este oare doar o perioadă de tranziție, sau se va schimba spiritul epocii pentru totdeauna? Ungurii tot timpul au fost naționaliști. Este acesta cheia succesului lor, sau se va dovedi în timp a fi elementul care va ruina statul? Poate o țară, care a fost fondată pe principii creștine, să susțină aceleași idealuri chiar și după un mileniu și în același timp să se considere un stat democratic? Dacă această mentalitate se va dovedi câștigătoare, va fi, totuși, o victorie pirică.

Într-o țară, care a produs laureați Nobel, artiști și curatori importanți și o școală prestigioasă de psihanaliză, în ultimii ani artiștii contemporani se luptă cu cenzura, tradiționalismul, inegalitatea rasială și etnică și cu mecanismul mental naționalist și agresiv al majorității decidente. Într-o țară în care mișcările extremiste prind tot mai mare avânt și instigă la ură atât pe plan național, cât și internațional, se simte presiunea politică atât în practica instituțională, cât și în discursul artistic, generând dezbateri continue în zona academică și lumea artei ungare.

Apare un paradox. Cum poate o țară având o istorie așa sângeroasă și extremistă să ajungă imaginea liberalismului în Europa și apoi să devină exemplul unei politici discreționare, impusă de guverne radicale? Poate această imagine liberalistă exista doar la suprafață. Dacă guvernul trecut trimitea mașini de luptă împotriva revoltelor din Budapesta, care au pornit din cauza aceluiași guvern, conducerea actuală a modificat constituția fără referendum și spune că un stat fără forță militară nu poate fi o entitate puternică. Lipsa coerenței în discursul conducerii, fie ea politică sau spirituală, produce un dezechilibru societal și o fractură între părțile progresiste și cele tradiționaliste. Naționalism și conservatorism vs progresism și contemporan.” (Gergő Horváth)

Gergő Horváth (n. 1993) este artist, curator și manager cultural. A studiat muzică, iar în prezent este student și este preocupat de teorie și artă contemporană. Se consideră autodidact, chiar dacă frecventează o universitate. Locuiește la Cluj și București.

“100 MINUTE” este un program ce are la bază actul curatorial aplicat artei video care reflectă poziția artiștilor relaționată social și politic țărilor din care provin. Până astăzi au fost realizate 100 minute suedeze, olandeze, românești, finlandeze și urmează să fie realizate 100 minute americane și grecești. Un proiect realizat de Răzvan Ion și Eugen Rădescu, care au numit curatorii secțiunilor naționale.

Proiecțiile video vor fi urmate de o sesiune de Q&A cu Gergő Horváth.

Imagine: still from video Miklós Erhardt, Havanna, video, 16’18’’, 2006. Courtesy of the artist.

Proiecția este susținută de PAVILION – journal for politics and culture și C³ Center for Culture & Communication Foundation.


January 6, 2014 | Filed under arhiva_evenimente.