Pornographia ca educație libertină
Joi, 13 noiembrie 2014, 19.00
DIALOG @ Pavilion
Jean-Baptiste Del Amo în dialog cu Eugen Rădescu & Răzvan Ion
Jean-Baptiste Del Amo pentru prima dată în România

Jean-Baptiste Del Amo (n. 1981, Toulouse) considerat unul dintre cei mai promițători scriitori francezi contemporani, laureat al Premiului Goncourt, sosește pentru prima dată în România, la București.

Cu această ocazie scriitorul francez se va întâlni cu publicul român într-un eveniment organizat de Pavilion și Editura Vellant.

13 Noiembrie 2014, 19.00
@PAVILION
str. C.A. Rosetti nr. 36A (intersecția cu str. Jean-Louis Calderon)

Academia Goncourt i-a decernat Prix Goncourt du Premier Roman pentru “Une éducation libertine” (O educație libertină, Vellant, 2014) la numai 28 de ani, iar Academia Franceză, Prix François Mauriac. Au urmat Prix Fénéon al Universității din Paris și Prix Laurent-Bonelli Virgin-Lire.

Aclamat de critică și public, Del Amo a mai publicat romanele “Le Sel”, éditions Gallimard, 2010, “Hervé Guibert, photographe”, éditions Gallimard, 2010, “Pornographia”, éditions Gallimard, 2013.

Dialogul ce va avea loc la PAVILION – centrul pentru artă și cultură contemporană, va puncta subiectele predilecte ale romanelor cunoscutului scriitor, va dezbate noile proiecte ale lui Del Amo și va conecta practicile literare cu cele ale artei contemporane. Dezbaterea se va axa în jurul ideii de literatură ca practică artistică și arta ca paradigmă narativă și modalitatea în care cele două demersuri se intersectează și completează.

Pasiunea lui Del Amo pentru film și fotografie va fi un subiect predilect al discuției și un preambul pentru noua carte la care lucrează scriitorul francez.

După dialog, Jean-Baptiste Del Amo a acceptat să ofere autografe pe ediția în limba română a romanului său “O educație libertină” tradus la Editura Vellant.

Dialogul va fi în limba engleză.

Pentru interviuri este necesară o programare prealabilă.

Eveniment organizat de Pavilion și Editura Vellant.

Media partner: Re-forma.ro

DACĂ NU NOI, CINE? Fiind aici, în era confuziei
09 octombrie 2014 – 11 noiembrie 2014
EXPOZIȚIE

Curatoriată de PAVILION – journal for politics of culture
O expoziție realizată cu extrase din arhiva PAVILION, BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION RESOURCE ROOM

PAVILION – proiectul început în 1999 care a generat întreaga activitate a organizației (BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION – centru pentru artă și cultură contemporană), este o aluzie la structura temporară a artei contemporane.

WHO IF NOT WE? / DACĂ NU NOI, CINE? vorbește despre 15 ani de rezistență în câmpul artistic local, românesc, despre subterfugiile luptei cu haosul birocratic, despre crearea de potențialități în zona artei contemporane românești, despre plasare în câmpul social-politic local, despre crearea de noi perspective și direcții de acțiune imediată; este o expoziție care marchează 15 ani de existență și rezistență prin critică și creare de pârghii de acces la cultură. Gândirea critică înseamnă a înțelege, a percepe critic, sau argumentativ din poziția voastră. Poziția voastră – poziționarea voastră – înseamnă analiza spațiului social, politic și economic unde evoluezi. Pentru o țară ”post”- (comunistă, conceptuală, modernă) este important să înțelegi istoria sa, să o critici – în sens pozitiv sau negativ. Istoria acestui tip de habitat se află la baza definirii și delimitării terminologice a spațiului, și de asemenea i-a structurat misiunea: abordarea critică a imediatului.

De obicei, un pavilion este o construcție temporară, ceva între o casă și un cort, având un scop specific și temporar. Cea mai bună calitate a sa este funcționalitatea, poate fi instalată și dezinstalată cu ușurință, poate fi mutată rapid dintr-un loc în altul, dar are potențialul să marcheze un spațiu anume, în interiorul sau în afara pavilionului. Este o structură temporară, la fel cum revista Pavilion este o platformă temporară, pentru politica, arta și cultura contemporană.

Conceptul temporar al pavilionului se încadrează perfect în conceptul (re-)prezentării culturii de azi. Arta și cultura sunt dinamice, temporare, deseori în transformare, mișcându-se nu doar în spate, în față, la stânga, la dreapta, dar și în orice altă direcție. E nevoie de o structură temporară pentru a analiza cultura contemporană – trebuie să fii rapid și dinamic, e nevoie de un mediu care este temporar precum domeniul pe care îl reprezintă, dar totuși să rămână solid. De aceea, o structură precum pavilionul poate fi utilă.

“Fiind aici”-ul ne plasează într-un context social specific, într-o mobilitate, teritorialitate și între granițe aparte unde metaforele globalizării legate de dispariția acestor granițe presupune ca oamenii, capitalurile și bunurile să beneficieze de libertate de mișcare, ducând la crearea unor rețele de mobilitate ce conduc spre progres cultural iar actul cultural devine un obiect de recreere, divertisment, sau dezvoltare personală prin loisir, și aceasta este o realitate omniprezentă în societatea contemporană. Azi, este afirmat destul de des, că o asemenea concepție despre cultură ar fi exprimată liber, ca un element abstract, prin unitate-în-diversitate, prin universalitate-prin-diferență și nici nu ar fi departe de adevăr.

Gilles Deleuze și Felix Guattari (“Milles Plateaux”, 1980) explică potențialitatea rizomică, vorbind despre cum un rizom este un fel de celulă stem care face trimiteri laterale în orice direcție, fără a avea o structură dihotomică, dar având o structură pluralistică. Un rizom este o structură temporară, atât încât se poate întinde din orice punct, către orice punct în sau în afara rizomului, are posibilitatea de a crește boboci și de asemenea are posibilitatea de a mortifica bobocii vechi – o structură care este necesară pentru o revistă, în ziua de azi – temporară și mergând/mișcându-se în orice direcție posibilă. Numai această structură temporară, structura rizomului, ne permite să intervenim în “societatea spectacolului”, a analiza exact probleme recente și structurile lor de putere și în cele din urmă a întoarce invers spectacolul, la 180 de grade. Avem posibilitatea de a regândi procesele și a le redirecționa.

Pe lângă așteptările critice ale PAVILION, încercăm să antreprenoriem un alt tip de gândire critică: critica persoanei (id est ”persona”), a individului, critica oricui despre și din partea oricui, incluzând și autocritica. Propunem acest angajament pentru ca toți să ne putem implica – chiar și superficial sau vulgar – în existența societății noastre.

Totuși, funcția de bază a tuturor instrumentelor noastre va rămâne concretizarea.

P.S. Ideea titlului și conceptului expoziției a fost inspirată de textele: Zsolt Petrányi, “Chaos: The age of confusion”, reader of Bucharest Biennale 2, în Pavilion #9; Jan-Erik Lundström, “Being here. Mapping the contemporary”, reader of Bucharest Biennale 3, vol. 1: text book în Pavilion #12; Anne Barlow, “Tactics for the here and now”, reader of Bucharest Biennale 5, în Pavilion #16; Felix Vogel, “Handlung. On Producing Possibilities”, reader of Bucharest Biennale 4, în Pavilion #15.

Expoziția poate fi vizitată de Miercuri până Duminica între orele 15.00-19.00